Suspendarea lui Zeus

                Încă din toamna anului trecut, la alegerile europarlamentare, PD-L a obţinut un scor sub aşteptări şi sub estimările sondajelor. La fel s-a întâmplat şi acum, cu ocazia alegerilor locale, iar trendul descendent al partidului pare a fi confirmat şi pentru alegerile legislative ce urmează. În acest context, al şubrezirii PD-L şi al ambiţiilor afirmate de Băsescu, şi anume să desemneze un prim-ministru şi să meargă cu un guvern minoritar, coaliţia celor “322″ se pregăteşte de o contraofensivă, planul fiind anunţat de Nicolae Văcăroiu. “Domnul Traian Băsescu încalcă tot mai des Constituţia. Dacă dânsul continuă pe această linie, poate avea şi surpriza unei noi suspendări. E greu ca un partid sa treacă peste 50%, dar domnul Băsescu trebuie să se aştepte şi la surprize. Pentru că în momentul în care reuşim să facem după alegeri o alianţă şi avem o majoritate, de peste 50%, va fi greu pentru Traian Băsescu să desemneze un prim-ministru pe care îl vrea el şi să meargă cu un guvern minoritar. În orice caz, PD-L se va duce undeva la limita a 20%, nu mai mult”.     

           Scenariul prezentat de Văcăroiu este unul cât se poate de plauzibil, coaliţia anti Băsescu a devenit una transpartinică. De la începutul mandatului său, Băsescu a făcut tot posibilul să conducă singur ţara, dimpreună cu partidul său. A jucat cartea haiducului, care se luptă cu sistemul ticăloşit, cu parlamentarii care trăiesc pe spinarea poporului, peste tot erau doar vampirii care sugeau sângele poporului, iar el, marinarul în luptă cu furtuna, un fel de căpitan Ahab, aflat mai mult într-un picior, dar nu de lemn, ci de pahar. Partidele politice anti Băsescu au fost polarizate atât de puternic de modelul despotic şi sfidător al preşedintelui încât această radicalizare ajunge să şteargă orice graniţă ideologică şi cine ştie dacă nu până şi pedeleii, până mai ieri cuminţi şi la ordinele tătucului lor, nu-şi vor schimba traseul politic, deoarece, parafrazând un vechi film românesc, drumul ciolanelor e cel de urmat şi nu cel al lui Băsescu, care are toate şansele să ducă partidul acolo unde s-a dus şi Titanicul. Ieşirile tot mai disperate din ultima vreme arată agonia PD-L, pe care Traian Băsescu încearcă acum cu disperare să-l oxigeneze electoral. Campania de la alegerile locale a fost un bun prilej pentru şeful statului să devină primul agent electoral al PD-L. Dacă intervenţiile pro Blaga n-au mai mirat pe nimeni, pe undeva şi în virtutea mizei foarte mari pe care o oferă bătălia pentru Capitală, în schimb, susţinerea directă şi explicită a candidatului PDL-ist Oprea pentru primăria Iaşului a arătat încă o dată că românii au ales în 2004 un şmecher de bodegă, care nu are nimic de-a face cu funcţia de şef al statului.

          Şi pentru ca să nu să se plictisească în fruntea ţării, Băsescu şi-a pus oamenii să numere înjurăturile venite de la ziarişti, Cotroceniul alcătuind chiar un top în acest sens. Deocamdată, e vorba doar de o monitorizare a presei antiprezidenţiale, dar în stilul acesta nu e departe nici ziua listelor negre. Aşa conduce România, cel care, dacă nu ştiaţi, nu este doar un luptător antisistem ticăloşit, ci este şi un anticomunist fervent, cu alte cuvinte, Băsescu se luptă şi cu noul, şi cu vechiul sistem. Deşi a făcut şi face încă parte cu brio din ambele sisteme, ocupând mereu un loc de frunte în sistemul ticăloşit, tupeul său de mahalaua portului anulează orice urmă de bun simţ, ca să numai vorbim de adevăr şi de responsabilitate politică. Speculând ideea anticomunistă de care au atât de mare nevoie un Pleşu şi un Liiceanu, ca să trăiască şi ei bine, că tare greu le-a mai fost prin străinătăţuri bursiere, pe banii statului comunist, Băsescu, pe care în cot îl doare de anticomunism, a dorit să-şi creeze o imagine în contrast cu aceea de comunist al lui Ion Iliescu, pentru a-l putea ataca pe acesta şi implicit PSD-ul, deoarece a simţit mereu că de aici i se va trage pieirea. Dacă satrapii medievali sfârşeau cu-n cuţit în spate, Băsescu nu va avea parte de atâta dramatism în sfârşitul său politic. Democraţia, care în aparenţă pare fragilă, reglează mereu echilibrul de putere, pe care, din când în când, un personaj recalcitrant îl disturbă efemer.

 

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/suspendarea-lui-zeus–60681.html