Poluţia uninominalului !

Dincolo de analiza strict tehnică a votului uninominal mai importante apar în lumina viitorului consecinţele adoptării unui asemenea sistem de vot. Acest vot uninominal va da curs unei tendinţe apărute în ultimii ani, care s-a exprimat cel mai bine prin ascensiunea lui Gigi Becali. De fapt, dacă stăm bine să ne gândim, tipul acesta manelist de prestaţie publică a fost inaugurat de Traian Băsescu, care este totuşi un pic mai spălăţel decât ciobanul cu vise de împărat, dar care a fost primul care a dat tonul la joc şi la bătut podeaua în politica românească. Pe fondul falimentului politicienilor tehnocraţi încep să-şi facă tot mai mult loc pe scena publică personaje cu un comportament populisto-manelist, cu alte cuvinte, şmecherii din popor, că vorba aia, destul au condus şmecherii cu ştaif, acum a venit şi rândul ăstora mai de extracţie umilă, să se ajungă. Acest teren al manelismului politic, care va fi deschis de votul uninominal, îi va face pe Băsescu şi Becali să pară în lumina comparaţiei cu cei care vor veni, nişte simpatici. Este suficient să pomenim o mostră de antologie a umorului politic lăutăresc, venită din partea cântăreţului Ionuţ Dolănescu, proaspăt înscris în Partidul Verde şi posibil viitor beneficiar al votului uninominal, care vrând să sublinieze problemele de poluare cu care se confruntă România, s-a exprimat astfel: “România are grave probleme de poluţie, mai ales Bucureştiul. Cred că Bucureştiul are mari probleme de poluţie. Eu, individual, chiar îmi doresc să mă mut din Bucureşti! Din cauza traficului şi a poluţiei”.

Pentru început eu zic că sună destul de bine, mai încolo însă nu ştiu dacă va mai suna atât de comic. Faptul că o grămadă de oameni cu bani şi cu notorietate, din lumea divertismentului cretin, vor fi vânaţi de unele partide pentru a obţine scoruri mari prin care să poată fi trasă şi lista în sus, ne poate aduce în situaţia de a avea în Sfatul Ţării: fotbalişti, manelişti şi alte asemenea categorii umane producătoare de poluare socială, de data aceasta şi nu de poluţie. De fapt, într-un asemenea context, greu de imaginat totuşi, am avea parte într-una de poluţii diurne de genul lui Ionuţ Dolănescu. Tot acest scenariu de teatru absurd este bine conştientizat de partide, astfel încât este foarte posibil ca prin contestaţia făcută de PRM şi PC la Curtea Constituţională, acest vot uninominal să cadă. Sunt multe voci din culise care afirmă că acest fapt este dorit chiar de către cei care au votat legea uninominalului. În spatele acestui vot fiind mai degrabă ambiţia Parlamentului de a-i da cu tifla lui Traian Băsescu, care s-a folosit până acum de demagogia uninominalului pentru a înfiera partidele potrivnice lui prin faptul că nu doresc reformarea clasei politice şi vor menţinerea votului pe listă pentru a conserva listacii corupţi din partidele lor. Traian Băsescu s-a jucat de-a uninominalul cu scopul de a desfide clasa politică, ca mai apoi să o poată arăta cu degetul acuzator în cazul nevotării legii uninominalului, dar iată că partidele au dat o replică surprinzătoare. Rămâne de văzut până la capăt, care au fost iţele acestui joc la cacealma, a preşedintelui jucător de poker politic. România şi fără acest vot uninominal produce şi scoate în faţă toţi viermii graşi, născuţi în cutele acestei societăţi de tranziţie, darmite dacă aceste nevertebrate vor mai fi şi ştampilate electoral. Dacă televiziunile au devenit closete publice, Parlamentul României, aşa cum te întâmpină el azi, ba cu câte o figură de şuetar de bodegă sau cu câte una de somn cu mustăţi lungi, nu este nici pe departe cocina, care ar putea deveni în urma votului uninominal.