Dictatura supermarketurilor

             Un fenomen care a luat o amploare din ce în  ce mai mare în ultimii ani este cel al retailului multinaţional – comerţul cu amănuntul practicat de lanţurile de supermarketuri şi de hypermarketuri. Procesul acesta era inevitabil în contextul extinderii pieţelor internaţionale, odată cu noua configuraţie politică a lumii. Deschiderea graniţelor a favorizat apariţia şi creşterea acestor giganţi economici, care tind să absoarbă tot mai mult cererea de piaţă în dauna micilor şi mijlociilor agenţi comerciali, care sunt înghiţiţi de forţa economică a acestor trusturi multinaţionale.  Această tendinţă a fost conştientizată şi la nivelul Uniunii Europene, mai exact în cadrul Parlamentului European, unde câţiva europarlamentari  - din Marea Britanie, Polonia, Germania şi Franţa - au depus, în octombrie anul trecut, o declaraţie scrisă în care  cereau investigarea şi stoparea abuzului de putere al marilor supermarketuri care operează în Uniunea Europeană. Acum există un proiect în acest sens, care are nevoie de semnăturile a cel puţin 393 de europarlamentari – jumătate plus unu din numărul total de euro-parlamentari, 785.         

            Criticile sesizate în acest raport aduc la cunoştinţă situaţia tot mai alarmantă a faptului că, în UE, retailul este monopolizat de un număr mic de lanţuri de supermarketuri, care au devenit un fel de jandarmi ai pieţei, asupra căreia îşi impun, în mod nemijlocit, dictatura preţurilor. Acest lucru se realizează prin controlul unic asupra furnizorilor şi a fermierilor. Consecinţele nu întârzie să apară, în special pentru consumatori, una dintre acestea fiind scăderea diversităţii produselor, pierderea specificului cultural şi local dat de produsele naturale şi, nu în ultimul rând, dispariţia magazinelor mici. Producătorii sunt şi ei, la rândul lor, afectaţi  de această relaţie cu supermarketurile. Potrivit contractului semnat cu supermarketul, producătorului îi este interzis să vândă produsul în magazinele tradiţionale la preţuri mai mici decât este el vândut în supermarket. Adaosul comercial impus de aceste trusturi este unul foarte mare, însă nu este singura taxă impusă producătorilor. Mai sunt impuse taxe pentru intrarea în magazin, taxă de deschidere (pentru noile magazine inaugurate), taxă de raft, taxă de promoţie, taxă de catalog, toate acestea fiind obligatorii pentru ca produsele să aibă acces la vânzare în rafturile supermarketurilor. Vizavi de acest întreg fenomen există şi unele state membre ale Uniunii Europene, care au legiferat la nivelul lor naţional o seamă de măsuri menite a limita un astfel de abuz. Cu toate acestea, supermarketurile se extind tot mai mult dincolo de graniţele naţionale, astfel încât devine din ce în ce mai greu posibilă exercitarea unui control în acest sens. Singura decizie capabilă de a reglementa lucrurile în acest sens, aparţine Uniunii Europene.        

            În concluzie putem sesiza următorul paradox: la baza economiei de piaţă stau ideile liberalismului economic, care încurajează iniţiativa micilor şi mijlociilor întreprinzători, însă, cu toate acestea, iată că în plină democraţie economică apare tendinţa spre monopol şi, totodată, de creare a unui stat în stat de către marile companii.  Aceasta este încă o dovadă în plus că în spatele ideilor de capitalism şi democraţie stă bine camuflată nevoia de monopol şi dominaţie, pe care şi-o exercită peştele mare atunci când înghite peştele mai mic.

http://www.crisana.ro/stiri/controverse-23/dictatura-supermarketurilor–54823.html