Baba Novac

        Pentru a mai uita de politicienii papiţoi de tip Caţavencu, ai zilelor noastre, ar fi bine să ne mai aducem aminte că am avut şi viteji. E adevărat că nici ăia n-au avut toţi origine românească, Baba Novac fiind de origine sârbeasca. Aşa cum în 1999, odată cu bombardarea Iugoslaviei de către saxofonistul din fruncea Americii de la acea oră, am fost patriot sârb, aşa şi  acum mă întorc în istorie la un jumate sarb, jumate român, deşi ca spirit de luptător, mai mult sârb decât român. Sigur că am avut si noi eroii noştri, indigeni cum s-ar zice, dar despre ei cu altă ocazie…

                             

                           Baba Novac a fost un căpitan al oştii lui Mihai Viteazul.           

         S-a născut în Serbia, într-un sat pe malul Dunării, aprope de Cetatea Severinului din mamă româncă (din familia Basarabilor) şi tată sârb pretendent într-o perioadă la tronul Serbiei. Baba Novac a fost un vajnic luptător împotriva otomanilor, haiduc în Serbia, apoi în Oltenia, a intrat în slujba lui Mihai în timpul atacului armatei lui Mihai Viteazul asupra garnizoanei turceşti din Ada Kaleh şi i-a rămas fidel până la moarte.            

         Prima sa misiune, care l-a rdicat in rândul celor mai apreciaţi oameni ai lui Mihai Viteazul, a fost incursiunea din primăvara anului 1595 când în fruntea a 700 de haiduci a trecut Dunărea, a înaintat pâna la munţii Balcani, ca să aştepte oastea turcească condusă de Hasan Paşa care trecea munţii pentru a-l întâlni la Sofia pe sultan. Baba Novac a atacat această oaste punându-l pe fugă pe Hasan şi luând căruţele şi caii, armele şi toată comoara. După această victorie Baba Novac primeşte cinstea voievodului care îl are aproape de sine în toate luptele. Astfel, îl găsim alături în bătălia din 18/28 octombrie 1599 la Şelimbăr, unde nemaiavând răbdare să aştepte tratativele începute între episcopul Malaspina, sol al cardinalului Andrei Bathory şi Mihai, atacă prin surprindere, contribuind la victoria obţinută de Mihai.  

                                                             

          În anul 1600, Baba Novac este trimis de Mihai în Banat, în părţile Lipovei, unde este victorios în mai multe lupte. Apoi îl însoţeşte în Moldova, unde Mihai îi încredinţase urmărirea lui Ieremia Movila. Baba Novac ocupă teritoriul Moldovei şi instalează o garnizoană în oraşul Iaşi. În tot timpul campaniei, rapoartele comisarilor împăratului Rudolf al II-lea ni-l arată pe Baba Novac ca pe unul dintre cei mai apreciaţi ostaşi. Urmează cucerirea teritoriului până la Cameniţa şi Hotin. Îl găsim luptând alături de Mihai Viteazul, în lupta de la Mirăslău, apoi în 9-19 septembrie 1600 în fruntea unui detaşament din apropiere de Ploieşti, la Năieni, reuşind să întârzie cu zece zile înaintarea polonezilor, luptă apoi la Sărata, Năieni, pe 20 octombrie la Bucov, pe Teleajen, ca la sfârşitul lunii noiembrie să se afle la Curtea de Argeş.          

          În timp ce se afla cu o solie, Baba Novac a fost arestat de dieta din Cluj (formată din aristocraţia maghiară) şi condamnat la moarte în Cluj-Napoca, fiind executat prin ardere pe rug la data de 5 februarie 1601.O statuie a sa se găseşte în Cluj-Napoca. La 5 februarie 1601, ora 10 a.m. Baba Novac este ars pe rug după care trupul îi este tras în ţeapă. Baba Novac, deşi era trimis cu solie, este arestat mişeleşte de Ştefan Csaky, unul dintre conducătorii grupării nobiliare care urmărea răsturnarea situaţiei politice din Transilvania. S-a păstrat şi consemnarea cheltuielilor făcute cu execuţia: “am dat ţiganilor pentru că au schinguit, au torturat, au fript şi au tras în ţeapă pe Baba Novac şi pe preotul fl. 7 d. 50 s…t Am plătit pentru Baba Novac şi preotul, celor 2 călăi fl. 3. Am plătit lui Luca Ácsi pentru că a cioplit ţeapa pentru Baba Novac fl. 2″. Execuţia a avut loc în prezenţa autorităţilor, nobililor şi a generalului mercenar Gheorghe Basta care urmărise execuţia de la fereastra unei case din piaţa oraşului punându-l apoi în ţeapă pe Drumul Feleacului, pe locul numit azi Piaţa Baba Novac.         

         La câteva luni după lupta de la Guruslău (3 august 1601), Mihai Viteazul se întoarce biruitor spre oraşul Cluj care se supune imediat, parte dintre nobilii maghiari acoperindu-l cu linguşeli, parte fugind unde au văzut cu ochii. Aflând locul unde a fost tras în ţeapă, Mihai Viteazul pune un steag în amintirea bravului ostaş şi haiduc. În jurul moşiei dăruite lui Baba Novac de către Mihai Viteazul s-a dezvoltat cartierul craiovean “Brazda lui Novac”.

        Fii săi (Novăceştii), au fost la rândul lor aprigi luptători antiotomani şi protectori ai poporului. A avut un frate, Radovan şi mai mulţi fii dar cu fiul cel mare, Gruia Novac (despre care s-au scris atâtea balade şi s-au ţesut atâtea legende), a apucat să haiducească şi să lupte împreună.