Anticomuniştii de serviciu

          Anti-comunismul retroactiv sau de moment este cât se poate de profitabil politic, dar în special economic, prin bursele şi sponsorizările venite de la tot soiul de instituţii cultural universitare. Foarte mulţi intelectuali români sunt angrenaţi în acest mecanism politico-cultural -financiar de orientare anti-comunistă, în schimbul unor beneficii materiale serioase şi chiar a faimei culturale şi universitare.

            Ca să dăm un singur exemplu, nu mai departe de noi există Fundaţia Soros, care atrage în primul rand tineri din estul europei, deci ţări ale fostului bloc comunist. Cultura şi învăţământul au fost mereu un instrument politic atât pentru comunism cât şi pentru capitalism, iar exemplul fundaţiei Soros este elocvent în acest sens. Tinerilor li se imprimă indiferent de specialitatea aleasă, propaganda demagogică a democraţiei perfecte şi a capitalismului luminos, amândouă ca soluţii la curentul de stânga, văzut ca fiind o frână pentru dezvoltare.

             Dacă marea masă e uşor de cucerit prin intermediul consumului,  minţile fine sunt mai greu de sedus doar cu un mod de viaţă consumist. Aceste minţi cu spirit critic şi discernământ  pot deveni periculoase dacă se îndreaptă împotriva unui sistem sau unei idei. Prin urmare cel mai bun lucru care poate fi făcut e acela de a-i prelua pe aceşti tineri sau maturi, oferindu-le condiţiile unui învăţământ de lux, dar şi doza de manipulare politică şi ideologică, care va face din ei mai târziu, liderii de opinie, ce vor putea apăra interesele economice şi politice a celor ce i-au format.