Miticul atomic (I)
Scris de ciprian blidaru pe decembrie 12, 2007
Daca-ti clatesti ochii in fata televizorului, vezi pe mai toate posturile o grămadă de exhibaţi: de la vedete de modă, cântareţe curve, ziarişti îngâmfaţi, până la politicieni mieroşi, albinoşi şi unsuroşi…
Pe lângă statutul ontologic de cvasi-nulităţi, toţi cei pomeniţi mai sus mai au un numitor comun. În marea lor parte sunt mitici, chiar dacă unii au origini olteneşti, munteneşti sau moldoveneşti, ba unii pot fi chiar ardeleni mitici, specie mai rară ce e drept, datorită contrastului foarte mare de manifestare a fiinţei fiecăruia. Ce este acela un mitic? survine logic întrebarea. Vom defini răspunzând şi cu exemple. Un tip uman incomplet de la natură şi care se zbate într-una prin răbufnirile sale marcate de complexe şi frustări să umple mereu cu ceva vidul interior ce-l face aproape imponderabil. Să zicem că aceasta e o definiţie de tip ontologic-metafizic, poate un pic cam preţioasă, dar cum şi miticul nostru este un tip preţios, o merită din plin. Ca manifestare uman concretă, răsare din orice şanţ al gândirii sale nevoia feroce de a călca pe capul celuilalt, de a desfide şi de a căuta oglinzi paralele deoarece există şi oameni urâţi narcisişti.
Miticul agresiv poate să ia forma unei ţoape ca Bahmuţeanca, a unui mârlan care mimează tâlcul ca Andrei Gheorghe, a unui paranoic ca Becali sau a unui şarpe hăhăitor ca Băsescu. Lista e lungă ca şi cărăruia spre Bucureşti, pe care ca ardelean ce eşti, nu prea îţi vine să o apuci. În toată această faună tu ca ardelean fără deviaţii centrifugale de comportament şi fără voluptatea ţigănelii şi a chiloţilor plimbaţi prin public, nu poţi decât să te simţi străin şi singur faţă de o lume ce-ţi intră în casă şi care nu e lumea ta.
Aşa că nu-ţi vine decât să rămâi tu cu lumea ta, iar în rest o lume tembelă de mitici zgomotoşi, care se ţigănesc de dimineaţa până seara pe bani mulţi şi care trag şi sforile politice ale unei ţări, care a fost mereu dependentă de stilul lăutăresc oriental de a face politică.
PS: Cam atât deocamdată despre Miticul atomic, vom mai reveni la temă…
T. spus
Fara sa o consider completa, imi place fundamentul definitiei tale pentru mitic. Nu este unul identitar, ci unul ontologic, asa cum bine zici. De aceea, cu intarziere, subscriu si astept completarea.
Ardeleanul despre care vorbesti tu nu se remarca doar prin calitatea de a se fi nascut de partea “buna” a Carpatilor, ci printr-o asezare a cugetarii si o cumpatare a actiunii. (Prin asta nu vreau sa insinuez ca nu pentru ardelean nu exista momente de exaltare. Ci ca acestea sunt o stare exceptionala, iscata ca raspuns la o realitate incongruenta cu asezarea despre care vorbeam).
Asezare si cumpatare nu inseamna nici incetineala, nici sovaiala. Dar asta e o alta discutie.
Deocamdata, astept noi tirade impotriva miticului. Si ma intreb: sa fi crescut intr-adevar ponderea lor in populatia generala, ori sa traim epoca in care vizibilitatea maxima le ingaduie sa se inchipuie ca majoritate si sa trezeasca aspiratii, ca model, dezorientatilor si parasitilor de soarta ai generatiilor care vin din urma?
Te salut,
T.
ciprian blidaru spus
ma bucura si ma surprinde totodata pozitia ta, la fel cum ma lasa nedumerit atitudinea unora ce stateau mai ieri pe crenelurile cetatilor transilvane, ca azi sa ajunga sa fie incantati de multimea vida a miticilor.